Despre căsătoriile libere în România până la 1914
Dr, Marius Rotar Cercetător Principal I Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Scopul prezentării de față este de a analiza modalitățile în care căsătoria liberă, ca alternativă la formulele „tradiționale” ale căsătoriei, a fost percepută în societatea românească până la izbucnirea Primului Război Mondial (scurte referințe vor fi făcute și la perioada de după 1918 – reflectarea în România a „căsătoriei” și „familiei” în societatea sovietică). Astfel, sunt avute în vedere multiplele reacții înregistrate în legătură cu acest model, provenind dinspre mediul religios, precum și dinspre diverse alte medii de expresie (socialiștii, liber cugetătorii, anarhiștii, feminismul). De exemplu, sunt investigate opiniile exprimate asupra „căsătoriei libere” aparținând lui Constantin Mille (1882), Mihail G. Bujor (1908) sau Cristian Racovski (1908), generând în epocă polemici aprinse.
Punctul de plecare al discuției îl constituie adoptarea căsătoriei civile în legislația de la noi (prin Constituția din 1866, dar cu menținerea formală a obligativității „benedicțiunii religioase”), după model occidental. Țara noastră a fost una dintre primele țări din Europa unde s-a produs laicizarea căsătoriei (în comparație în spațiul Transilvaniei, ca parte a Imperiului Austro-Ungar, căsătoria civilă a fost introdusă, abia în 1894 – eveniment generând multiple tensiuni).
|