News Item: Schiţa prezentării Atelierului din data de 23 martie 2011
(Category: ÎNTÂLNIRI ANTERIOARE)
Posted by Admin
Wednesday 23 March 2011 - 21:05:59
This news item is from Atelierul
( http://afsam.eu/news.php?extend.5 )
(Category: ÎNTÂLNIRI ANTERIOARE)
Posted by Admin
Wednesday 23 March 2011 - 21:05:59
Pericolul consangvinizării între mit şi realitate
Dr. Monica Mureşan
UBB, Facultatea de Istorie şi Filosofie
UBB, Facultatea de Istorie şi Filosofie
Consangvinitatea, ca cea mai puternică şi durabilă legătură umană, a preocupat dintotdeauna cercetătorii din diverse domenii de interfaţă ale gândirii socio-umaniste, însă până la această dată studiile lor au rămas în mare parte disparate, cantonate exclusiv în sfera propriilor constructe teoretice, lipsind încă o abordare pluridisciplinară a subiectului. Prezentarea de faţă îşi propune tocmai racordarea fenomenului consangvinităţii şi a problematicii specifice generate de acesta, consangvinizarea, la cele mai importante aporturi ale disciplinelor ce au ca obiect de studiu omul în general.
Astfel, pornind de la un subiect cu o determinare eminamente istorică, căsătoriile consangvine, constatăm un fapt mental specific şi anume: teama cvasigenerală faţă de pericolul consangvinizării care s-a perpetuat în spaţiul românesc la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Prohibirea căsătoriilor consangvine s-a impus în acest context și datorită asimilării acestora cu incestul, interdicție universală explicată simultan în teoria: socială, biologică, psihologică și moralo-religioasă. Cu toate acestea, de-a lungul timpului căsătoriile consangvine au constituit practici curente la majoritatea popoarelor fiind limitate abia în perioada modernă prin legislația matrimonială civilă și canonică ca expresie a unor constrângeri culturale și socio-economice. Totuși, nu putem vorbi despre o dezavuare completă unor astfel de uniuni decât o dată cu propaganda depusă în acest sens de către mişcarea eugenică interbelică care a reuşit să inducă la nivel comun o ipoteză exagerată și în parte eronată, ipoteză care nu putea fi nicidecum generalizată pentru epocile precedente.
Pentru a putea determina dacă din perspectivă istorică se pune într-adevăr problema unei reale primejdii sau această temă recurentă era mai degrabă rodul unui mit adânc inculcat în conştiinţa colectivă, vom analiza mai întâi practicile maritale ale diferitelor grupuri etnico-confesionale din Transilvania modernă. Spre acest scop serveşte şi suita exemplelor „ilustre” desprinse din istoriile familiale cu arbori genealogici înrudiți. Gradul în care această fobie revine cu insistenţă în publicaţiile vremii, de la documentele bisericeşti şi până la cele laice pseudo-ştiinţifice, relevă un anumit climat mental favorabil dezavuării căsătoriilor consangvine. În acest punct converg teoriile aparent antagonice ale teologiei, medicinei, ori filosofiei.
Se impune cu necesitate ca explicațiile fenomenului, parcimonioase și subiective din păcate, consemnate în tradiția orală și recuperate cu ajutorul anchetelor de teren efectuate de sociologi, etnologi sau antropologi să fie completate cu observațiile statistice precise ale geneticienilor. Pe lângă studiile sistematice aplicate unor izolate în care s-a urmărit de-a lungul mai multor generații etimologia anumitor boli ereditare, antropologia medicală oferă un plus de cunoaștere consecințelor consangvinizării prin analiza coeficentului de consangvinizare, a calității plasmei germinative, a sumării de sânge înrudit și nu în ultimul rând a eredității patologice. Astfel, datele științifice vin să întărească ipotezele empirice ale cercetării, demonstrând veridicitatea genetică a eredității morbide, însă limitând sfera patologiei ce rezidă din consangvinizare repetată la câteva anomalii ereditare, şi acestea apărute în condiţii specifice. Prin această încercare metodologică temerară, putem decela atât ponderea căsătoriilor consangvine la mai multe popoare cât și gradul în care această practică prohibită a avut efecte negative cuantificabile ce pot fi generalizate sau nu.
Rămân încă de discutat vectorii care au influenţat în epocă, şi mai târziu în perioada interbelică, toată această dispută pe marginea subiectului. Prin analiza de față sperăm să oferim răspunsul la următoarele întrebări: Care a fost deci miza problemei? Care a fost amploarea fenomenului în rândul populaţiei româneşti în epoca studiată? Şi nu în cele din urmă, cât este mit sau realitate pericolul consangvinizării?
Pentru a putea determina dacă din perspectivă istorică se pune într-adevăr problema unei reale primejdii sau această temă recurentă era mai degrabă rodul unui mit adânc inculcat în conştiinţa colectivă, vom analiza mai întâi practicile maritale ale diferitelor grupuri etnico-confesionale din Transilvania modernă. Spre acest scop serveşte şi suita exemplelor „ilustre” desprinse din istoriile familiale cu arbori genealogici înrudiți. Gradul în care această fobie revine cu insistenţă în publicaţiile vremii, de la documentele bisericeşti şi până la cele laice pseudo-ştiinţifice, relevă un anumit climat mental favorabil dezavuării căsătoriilor consangvine. În acest punct converg teoriile aparent antagonice ale teologiei, medicinei, ori filosofiei.
Se impune cu necesitate ca explicațiile fenomenului, parcimonioase și subiective din păcate, consemnate în tradiția orală și recuperate cu ajutorul anchetelor de teren efectuate de sociologi, etnologi sau antropologi să fie completate cu observațiile statistice precise ale geneticienilor. Pe lângă studiile sistematice aplicate unor izolate în care s-a urmărit de-a lungul mai multor generații etimologia anumitor boli ereditare, antropologia medicală oferă un plus de cunoaștere consecințelor consangvinizării prin analiza coeficentului de consangvinizare, a calității plasmei germinative, a sumării de sânge înrudit și nu în ultimul rând a eredității patologice. Astfel, datele științifice vin să întărească ipotezele empirice ale cercetării, demonstrând veridicitatea genetică a eredității morbide, însă limitând sfera patologiei ce rezidă din consangvinizare repetată la câteva anomalii ereditare, şi acestea apărute în condiţii specifice. Prin această încercare metodologică temerară, putem decela atât ponderea căsătoriilor consangvine la mai multe popoare cât și gradul în care această practică prohibită a avut efecte negative cuantificabile ce pot fi generalizate sau nu.
Rămân încă de discutat vectorii care au influenţat în epocă, şi mai târziu în perioada interbelică, toată această dispută pe marginea subiectului. Prin analiza de față sperăm să oferim răspunsul la următoarele întrebări: Care a fost deci miza problemei? Care a fost amploarea fenomenului în rândul populaţiei româneşti în epoca studiată? Şi nu în cele din urmă, cât este mit sau realitate pericolul consangvinizării?
This news item is from Atelierul
( http://afsam.eu/news.php?extend.5 )