News Item: Schiţa prezentării Atelierului din 15 octombrie 2014
(Category: Misc)
Posted by Admin
Wednesday 15 October 2014 - 08:07:00
This news item is from Atelierul
( http://afsam.eu/news.php?extend.33 )
(Category: Misc)
Posted by Admin
Wednesday 15 October 2014 - 08:07:00
Moarte şi urbanism în lungul secol al XIX-lea
Conferenţiar Univ. Dr. Edit SZEGEDI
UBB. Facultatea de Studii Europene
UBB. Facultatea de Studii Europene
Pornind de la rolul pe care l-a jucat medicina şi medicii în naşterea oraşului modern ca şi a problemelor noi pe care le crease la rândul său oraşul modern, lucrarea de faţă îşi propune să examineze relaţia dintre moarte şi naşterea urbanismului în sec. al XIX-lea în trei capitole: Moartea ca problemă medicală şi socială – cauză şi pretext; Oraşul modern ca necrolog; Gestionarea morţilor: între obiect de cult şi deşeu uman.
Efectele revoluţiilor din sec. al XIX-lea au pus oraşele în faţa unor probleme greu de gestionat cu metodele tradiţionale, aspectele medicale ale acestora fiind printre cele mai grave. În descrierile şi rapoartele medicilor oraşul devine factor patogen şi spaţiu al morţii violente care necesită măsuri urgente de asanare. Însă şi pentru autorităţi oraşul devine un organism bolnav, producător de moarte care trebuie ajutat prin măsuri radicale, însă, spre deosebire de medici, acestea înţeleg problema oraşului ca focar de infecţie în primul rând în sens politic şi social. Pentru ca oraşul modern să poată fi construit, trebuia să moară oraşul premodern, din care nu mai puteau rămâne decât resturi aseptizate, muzealizate, transformate în monumente, deci lăsate fără funcţionalitate şi deci fără viaţă. Oraşul modern întruchipa progresul care nu putea fi imaginat altfel decât ca proces care implica distrugerea, chiar nimicirea. Procesul de urbanizare ca proces de igienizare, de lichidare a oraşului premodern ca factor patogen a implicat şi igienizarea memoriei în sens naţional sau dinastic. Problema morţilor şi a memoriei acestora este repusă, monumentele din spaţiul public şi cimitirele ca problemă de igienă publică jucând un rol fundamental în proiectele urbanistice ale secolului al XIX-lea.
Efectele revoluţiilor din sec. al XIX-lea au pus oraşele în faţa unor probleme greu de gestionat cu metodele tradiţionale, aspectele medicale ale acestora fiind printre cele mai grave. În descrierile şi rapoartele medicilor oraşul devine factor patogen şi spaţiu al morţii violente care necesită măsuri urgente de asanare. Însă şi pentru autorităţi oraşul devine un organism bolnav, producător de moarte care trebuie ajutat prin măsuri radicale, însă, spre deosebire de medici, acestea înţeleg problema oraşului ca focar de infecţie în primul rând în sens politic şi social. Pentru ca oraşul modern să poată fi construit, trebuia să moară oraşul premodern, din care nu mai puteau rămâne decât resturi aseptizate, muzealizate, transformate în monumente, deci lăsate fără funcţionalitate şi deci fără viaţă. Oraşul modern întruchipa progresul care nu putea fi imaginat altfel decât ca proces care implica distrugerea, chiar nimicirea. Procesul de urbanizare ca proces de igienizare, de lichidare a oraşului premodern ca factor patogen a implicat şi igienizarea memoriei în sens naţional sau dinastic. Problema morţilor şi a memoriei acestora este repusă, monumentele din spaţiul public şi cimitirele ca problemă de igienă publică jucând un rol fundamental în proiectele urbanistice ale secolului al XIX-lea.
This news item is from Atelierul
( http://afsam.eu/news.php?extend.33 )